Vineri, pe 14 februarie, am avut primul meu blind date. A fost cu … o carte 😉 Evenimentul acesta atat de dragut, organizat de Booktopia.ro si Librariile Humanitas, m-a cuplat cu o carte aleasa de librarii de la Humanitas Cismigiu. Se pare ca nu le-a fost foarte greu sa descopere ca am un blog culinar. Daca s-ar fi uitat insa in profilul de pe Booktopia.ro, ar fi vazut ca citesc si altceva inafara de carti de bucate.

Ca sa spun drept, am fost putin dezamagita de cartea aleasa pentru mine. Dar am pornit sa citesc “Amintiri din bucataria lumii” cu mult drag. Mai intai am cautat cateva informatii despre autorul ei, Matei Plesu, care nu e un nume cunoscut in domeniul culinar. Se pare ca-i cunoscut mai bine in domeniul literar, fiind in prezent secretar general de redactie al revistei Dilematica si fiul celebrului Andrei Plesu.

Cartea e cumva o colectie de retete vechi (unele foarte vechi), fiecare inclusa intr-o mica poveste. Toate sunt impartite in cateva capitole: Generice, Franceze, Tito si oaspetii sai, Chinezesti. Retetele nu sunt scrise asa cum suntem noi obisnuiti acum (ingrediente, timp de gatit, mod de preparare, etc), ci asa cum erau ele povestite prin secolul al nouasprezecelea. Pentru cineva care nu a mai citit astfel de retete, poate fi ceva foarte inedit: arhaismele, modul deosebit in care se aseaza frazele, ingredientele si ustensilele necunoscute dar cu nume atat de exotice, toate aduc aminte de strabunici si vremuri demult apuse. Cum ar fi sa “pregatiti o buchetiera din trufe fierte in vin” sau sa “ingropati o mula inalta, tronconica in gheata”?

Dar pentru mine toate acestea nu sunt noi deloc. Am mai citit asa ceva in “200 retete cercate de bucate, prajituri si alte trebi gospodaresti” de Kogalniceanu si Negruzzi. Si le-a mai scris cu mult mai mult aplomb culinar, Pastorel. De fapt autorul recunoaste ca s-a inspirat din scrierile lor. Si nu numai ale lor. Bibliografia contine aproape 40 (!) de carti. Ce sa inteleg de aici? Ca unele retete sunt luate/traduse din acele carti si apoi scrise in acesta antologie? Nu stiu, dar pe mine nu m-au mai atras deloc. Cel mai mult mi-au placut paginile care par scrise din amintirile adevarate ale autorului despre locurile prin care a trecut si despre oamenii cu care s-a intalnit. Pe acelea le-am citit cu drag si cred ca doar ele ar trebui sa fie in carte. Pentru ca restul sunt doar imitatii.


2 Comments

  1. lulu
    Posted March 11, 2014 at 17:01 | Permalink

    Cred ca e interesanta,mi-ar place si mie asa ceva!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *