Halkidiki

De felul meu nu ma prea gandesc la ziua de maine. Pentru asta il am pe sotul meu 😉 Dar in ceea ce priveste vacantele, sunt adepta proverbului “Omul gospodar isi face iarna car si vara sanie”. De aceea in luna februarie eu imi caut vacanta de vara. Cand eram mai nestiutoare cautam cazari prin firme de turism. Dar cand copilul a crescut si prin firmele romanesti trebuia sa platim si pentru el, am inceput sa caut alternative. Asa ca, de vreo 5 ani am realizat ca booking.com e un site unde iti poti gasi cazare la preturi mult mai mici, cu 6 luni inainte de sejur, fara sa platesti nimic in momentul rezervarii (free cancellation). Adica fac rezervare acum (in februarie) pentru august si ma pot razgandi pana la jumatatea lui iulie (sa sterg rezervarea, sa schimb numele celor care merg, sau orice mai vreau). Dupa care, daca mai fac vreo schimbare, trebuie sa platesc o noapte de cazare. Unde ati mai vazut asa ceva la agentiile romanesti de turism? M-am cazat asa in multe parti: Madrid, Balcic, Kusadasi, Gerakini. N-am avut niciodata probleme. Sunt cateva lucruri de care trebuie sa tineti cont cand va faceti rezervari online, dar despre ele o sa va povestesc intr-o postare viitoare.

Azi cautam cazare in peninsula Halkidiki. Am cam pierdut sirul vizitelor mele aici. Cred ca am fost de vreo 7 ori. S-ar putea spune ca stiu cate ceva 😉 Din Bucuresti se ajunge destul de simplu in vreo 10- 12 ore. Drumul e acceptabil, marea majoritate fiind prin Bulgaria unde sunt restrictii de viteza. Drumurile lor sunt bune (fara gropi) dar inguste (o banda dus, una intors). Prin urmare daca aveti in fata un harb (cum sunt multe masini bulgaresti) si sunteti o persoana mai nervoasa, s-ar putea sa aveti unele probleme 😉 Dar relax, suntem in vacanta, nimeni nu ne grabeste! In toti acesti ani de mers in Grecia, o singura data am fost opriti de politie. Si totul s-a sfarsit amiabil cu 10 euro. Prin urmare daca cititi povesti cu: politistii bulgari hartuiesc soferii romani, nu le dati prea mare crezare. Nu de putine ori am vazut conationali mergand cu 140 la ora pe sosele inguste, sau facand depasiri deosebit de riscante. Eu cred ca astia chiar trebuie hartuiti. 

Dar sa revenim la Halkidiki: e o peninsula cu trei brate: Kassandra (la vest), Sithonia (in centru) si Athos (in est). continuarea …



 

Stiu ca Spania este o destinatie de vacanta foarte indragita. Cei mai multi merg la Barcelona. Unii la Madrid. Dar foarte putin viziteaza Toledo. Mare pacat! Eu am rezervat o zi de plimbari prin Toledo si mi-a placut foarte mult. Oraselul vechi e construit pe coasta unui deal, asa ca stradutele lui sunt inguste si in panta.

Marea majoritate sunt cu piatra cubica. Masinile trec destul de rar. Casele sunt din piatra si pastreaza parfumul epocii medievale. Pentru asta de mare ajutor sunt si magazinele, in care puteti gasi orice legat de cavaleri si razboaie: coifuri, camasi de zale, armuri, pelerine, sabii, scuturi, si alte cele pe care eu nu le stiu asa bine. Ia uiati-va: continuarea …


Saptamana mea in Madrid de asta primavara a fost superba! Asta se datoreaza si spectacolului de flamenco la care am participat. Daca va ganditi sa calatoriti in Spania, sa nu care cumva sa ocoliti un astfel de spectacol. Cele trei doamne care au dansat au avut trei stiluri diferite. Am vazut flamenco clasic, modern, gratios, dezlantuit. Oricare ar fi fost scoala pe care au urmat-o, dansul lor a fost plin de pasiune si forta.
Va las cateva fotogafii, atat cat am putut eu sa prind din emotiile de acolo

la orice varsta se poate dansa flamenco

continuarea …


Vacanta asta m-a relaxat si imi aduce in minte amintiri ale celei trecute. Asa ca azi am pentru voi fotografii ale unor fatade absolut superbe ale bodegilor din Madrid. Sunt doar cateva, pentru ca acolo toate bodegile au astfel de desene si chiar fresce in interior. Mie mi-au placut mult.

asta e pentru sora mea 😉
 fantana regala. ciudat mod de a-ti numi bodega
superbe culori
 multe bodegi poarta numele asta: Catedrala.
 La Pablo are un patron destept. De ce sa vorbesti despre criza? :)))
 

Vreau sa va spun de la inceput ca pentru mine Madridul a fost o revelatie. Ca banii pe care-i gasesti din intamplare in buzunarul unui sacou prin fundul dulapului. Adica nu stii de ei si nu-ti pasa. Dar cand ii gasesti … ce bucurie! Asa a fost si cu Madridul.

Ca l-am vizitat vreme de 6 zile a fost o intamplare. Adica prin februarie mi s-a pus pata ca eu trebuie sa-mi clatesc creierii undeva departe de lumea ce o stiam, si in plus aveam de sarbatorit ceva doar eu cu mine insami. Intamplarea a facut ca o colega isi luase deja bilet de avion, pentru ca si ea vroia sa sarbatoareasca ceva, si mergea singura la Madrid. Prin urmare, de ce nu? mi-am zis eu. Si bine am facut! Am gasit cazare pe booking.com si norocul s-a tinut de noi. Am rezervat camera la un hostel, care de fapt avea conditii foarte bune la preturi foarte mici (unde mai pui ca receptionera si fata care facea curat in camere erau romance). Il recomand tuturor care-si doresc conditii mai mult decat decente (camera se curata zilnic, minibar cu apa+suc+vin zilnic, calculator in camera) in centrul Madridului, la 2 minute de Puerta del Sol. Si, in plus, in pretul camerei intra un tur pietonal al Madridului gratis si un discount generos la un super show de flamenco.

Dar, ia sa vedem ce se poate vizita in prima zi in Madrid. Mai intai piata Puerta del Sol. Este un loc super aglomerat, ce forfoteste la toate orele zilei si noptii. Acolo gasesti protestatari, politie, saltimbanci, trecatori, vizitatori, si multi altii. E centrul Madridului, pentru ca de aici pornesc radial mai multe starzi ce fac parte din sistemul de starzi al Madridului. De fapt aici gasesti si piatra care atesta ca-i Km 0.
In piata se gaseste monumentul care e simbolul heraldic al orasului, si care contine un urs si un copac (madrono)

De asemenea statuia lui Carlos al III lea, numit si “el rey alcalde” adica regele primar.

O alta cladire interesanta e cea a vechiului oficiu postal, care acum e sediul presedintelui regiunii autonome Madrid. Are niste ornamente tare frumoase si un turn cu clopot. Acest clopot bate la trecerea dintre ani, iar traditia (Las doce uvas de la suerte)  spune ca pentru a fi sanatos si prosper anul care vine, trebuie sa mananci cate o boaba de strugure la fiecare bataie (in total 12 boabe).

Vis a vis, pe cealalta parte a pietei sunt tot felul de magazine si hoteluri. Mie mi-a placut in mod deosebit magazinul de evantaie:

Si holul de intrare a unui hotel, care era plin de fotografii vechi cu orasul

Dupa ce am vizitat Puerta del Sol, o luam agale pe Carrera de San Jeronimo, catre Muzeul Prado. Aici am vazut unde se intruneste Congreso de los Diputados. O superba cladire in stil neoclasic, construita in jurul anului 1850. Pe frontispiciu e o sculptura foarte frumoasa, reprezentand Spania care devine un stat constitutional. Din pacate atunci cand am fost eu cladirea era in renovare, asa ca n-am putut s-o vad foarte bine.

Aproximativ vis a vis e o piateta cu statuia lui Cervantes

Continuand plimbarea, se ajunge la Fuente de Neptuno

Daca treci starada si o iei la stanga, pe strada Paseo del Prado, dai peste o piateta ingradita, numita Plaza de la Lealtad. Aici se gaseste monumentul celor morti pe 2 Mai 1808, atunci cand populatia Madridului s-a ridicat impotrica ocupatiei franceze, In onoarea lor e aprinsa acolo o flacara vesnica.

Cand am vizitat noi, lucratorii din domeniul medical pusesera de o manifestatie, nemultumiti fiind de conditiile de munca

Dar sa ne intoarcem incetisor spre Prado, ca noi am venit sa uitam de toate necazurile 🙂
Asa arata intrarea in muzeu

Iar in fata portilor, a cui statuie credeti ca au pus? A dragului meu Goya.

Si acum va las sa vizitati Muzeul Prado, unde va promit ca o sa aveti ce vedea. Mie mi-a placut foarte mult. Dureaza destul de mult vizita, asa ca o sa va ocupe restul zilei in mod sigur. Seara cinati la o taverna de pe langa Puerta del Sol, pentru ca sunt multe si cu mancare buna. Sau va luati in camera jamon, paine buna, branza spaniola si ceva salata, si gata cina!
Si acum va las sa dormiti linistiti pentru ca ma dor picioarele de cat am mers si vizitat. Ne vedem in ziua 2.


Pentru ca azi calendaristic e primavara, dar vremea de afara trage a iarna, m-am gandit sa va incalzesc putin cu o poveste din Madrid. Mai intai trebuie sa va spun ca trebuie neaparat sa vizitati orasul asta, pentru ca n-o sa regretati. E superb! Dar despre el o sa aflati mai multe intr-o postare viitoare. Acum vreau sa stiti cat de mult mi-a placut una din piete, Mercado de San Miguel.

 

Mercado de San Miguel a fost construita pe ruinele unei biserici care a ars in 1790. In 1916 cand a fost data in folosinta piata, era una foarte moderna si spatioasa pentru timpul acela. Pentru inceput era o piata de peste. In timp s-a degradat destul de mult, si pe la sfarsitul secolului 20 a cazut in dizgartie si era gata gata sa fie demolata. Se pare ca nu putea sa faca fata concurentei cu marile lanturi de supermarketuri 🙁 continuarea …


Tare lene mi-a fost saptamana asta. Cred ca se trage de la faptul ca sunt in concediu. N-am avut nici un chef sa mai scriu, dar prietenele mele  Angelica si Lory ma tot trag de maneca sa le povestesc cum a fost la Milano si la Roma. Si sa pun poze, bineinteles. Ce nu fac eu pentru voi… Iata povestea unui blogger culinar, care a participat la concursul Electrolux si a avut norocul sa castige nu trei zile in Italia, ci o experienta din care isi va hrani sufletul mult timp de acum incolo.

Ca sa incep cu inceputul, saptamana trecuta,  marti dis de dimineata (adica pe la 4), dupa ce n-am dormit aproape deloc de emotii si teama ca avionul n-o sa decoleze din cauza ninsorii, m-am urcat in masina Andreei (care a fost o super draguta si m-a ajutat cu transportul catre si de la aeroport), si iata-ne ajunse la Otopeni. Zborul a fost neasteptat de lin, fara nici un incident, cazarea in Milano de 4 stele, prin urmare pe la 13 toate eram gata sa purcedem la explorare. Milano era la picioarele noastre ;). Si, cum toate eram curioase cum e mancarea milaneza, am hotarat sa pranzim la un restaurant de profil :)) Adica unul in care se face mancare milaneza. Nu ne-a dat pe spate, mai ales ca risotto era mult prea al dente, dupa gusturile noastre. Si mai tarziu am vazut ca aveam dreptate, pentru ca in alta parte am mancat un risotto mult mai bun.

Sa va arat ce am comandat continuarea …