Placinta cu dovleac

 Acum o saptamana am ramas in pana de idei. Vroiam sa fac ceva bun din dovlecii grasani din curte, dar mintea mea nu avea imaginatie. Am aici pe blog multe retete de dovleac, de la cele dulci (cum ar fi strudelul cu dovleac sau cupcakes cu dovleac pentru diabetici) pana la cele sarate (felii coapte, aromate si putin picante de dovleac).  Sa va spun drept mi-as fi dorit o placinta cu dovleac aromata si pufoasa si cocranta oe desupra, si asa, si pe dincolo :) )  

Salvarea mi-a venit de la o prietena de pe facebook (unde am dat sfoara in tara, poate gasesc ceva bun). De la Anda am primt cea mai tare idee: o reteta greceasca de placinta cu dovleac, numita Placinta culegatorilor de struguri.  Am facut-o, ne-a placut si acum o impartasec si cu voi.  continuarea …


 Siu ca ar trebui sa va dau reteta de tocanita de ciuperci, dar azi am o nelamurire. De multe ori stau si ma intreb oare ce ne face sa avem, atunci cand e vorba despre mancare, gusturi diferite. N-am citit nici un studiu legat de subiectul asta, asa ca ma leg doar de experienta proprie si de ceea ce am observat in jur. De multe ori vad ca unii adulti nu mananca un anumit fel de mancare din cauza unor traume din copilarie. Adica pentru ca mama/bunica/bona i-a fortat de foarte multe ori sa manance acel fel atunci cand erau mici. Mici adica pana pe la 7 ani. Nu cred ca-i bine sa procedam asa. Mai bine ii pacalim putin :) Ce am observat eu la copiii de pe langa casa omului e ca pana in 7 ani marea lor majoritate sunt tare mofturosi, dar si foarte curiosi sa faca asa ca mama sau tata. Prin urmare daca isi vad parintii ca nu mananca legumele din ciorba, ca alaturi de o bucata de carne au in marea majoritate a timpului cartofi (facuti in diferite feluri), ca beau sucuri de la pet, ca in loc de un mar mai bine cumpara ciocolata, atunci cum sa manance ei sanatos? Cum ar fi oare daca si noi, adultii, am manca ceea ce le dam copiilor? Nu ma refer la mancarea de bebelus, ci la mancarea copilului dupa 2 ani. Adica sa mancam legume, fructe, lactate alaturi de ei la masa. Eu cred ca asa, incetul cu incetul, copiii s-ar simti in siguranta si nu ar mai vedea respectivul fel de mancare ca o amenintare. Si daca tot nu vor sa manance o anumita leguma, o puteti ascunde intr-o tarta (pe asta am invatat-o de la o colega, care numai asa il facea pe baiatul ei sa manance spanac).  continuarea …


Supa de gulii

Daca vine frigul, sigur gasesti la mine in frigider o supa. Incerc sa le fac din legumele de sezon (cat pot), asa ca azi a venit randul pentru o supa de gulii. Nu e prima incercare cu aceasta radacinoasa, care mie imi place tare mult. Mai am o reteta de supa de gulii cu nucsoara pe undeva prin blog ;)  

De data asta am vrut sa fac o supa mai groasa, consistenta, de iarna. Prin urmare am pus si niste carnati picanti afumati. Pentru mai multa aroma am aurit feliile de carnati in putin ulei, si abia apoi i-am aruncat in supa. De asemenea pentru a mari consitenta, in supa de gulii am folosit cartofi mai fainosi. Tot pentru o aroma mai buna, eu nu fierb legumele in apa, ci in supa clara (fond) de carne sau legume. O fac dupa o reteta a bucatarilor profesionisti, ca aici. Si uite asa m-am ales cu un fel de mancare principal, nu doar cu o supa. 

  continuarea …


conopida cu smanatansa si pesmet

 Nu stiu daca v-am spus vreodata, dar mie imi place toamna. Chiar si asa suie si despletita ca in anul acesta. Imi place pentru ca toamna e cea mai mare concentrare de legume si fructe pe metru patrat. Metru patrat de bucatarie, de camara, de frigider, de ce o mai fi la indemana sa le cuprinda pe toate. Nu cred ca e leguma pe care eu sa n-o iubesc. De data asta in piata mi-au cazut ochii pe niste buchete frumoase si albe de conopida. Si pentru ca frigul imi intra prin oase, m-am gandit la o salata calda de conopida cu smantana. Salata asta o puteti folosi ori ca aperitiv, ori ca fel principal. Si daca o sa puneti alaturi niste painici aromate si pufoase facute rapid asa ca in reteta lui Alice, o sa va faceti familia tare fericita.

continuarea …


Gem de merisoare

Cred ca pana acum multa lume a aflat de merisoare. In Bucuresti se gasesc mai ales din cele deshidratate. Si eu le-am folosit in prajituri de multe ori. Dar pana  anul trecut nu aflasem ca se gasesc merisoare si in padurile noastre. Iar anul acesta am avut chiar norocul sa le gasesc in piata. Si, cum nu erau scumpe, am cumparat cateva kilograme. Cand sa le gust, durere! Merisoarele astea de padure sunt acre si amare. Nici o sansa sa le mananc asa, simple. Prin urmare jumatate au ajuns suc cu miere, iar cealalta jumatate gem.

continuarea …