Aceste cornulete fragede cu rahat si unt sunt dulciurile copilariei. Toate mamele si bunicile stiu sa le pregateasca, pentru ca sunt simple si rapide. Si se mananca la fel de rapid 🙂 La baza cornuletelor sta o coca frageda, care se poate face cu untura sau cu unt. Aroma este data de rahatul pus in mijlocul acestor minunate cornulete. Saptamana trecuta am primit spre testare o cutie cu produs de la FELEACUL, iar rahatul de la ei este ata de aromat si moale incat am simtit un imbold sa las lenea deoparte si sa coc ceva.

Daca nu stiai, Feleacul aniverseaza anul acesta 100 ani. “Un centenar de profesionalism, performanta si perseverenta, asa cum numai noi romanii stim sa dovedim, cand credem cu adevarat in ceva. Generatii de romani au gustat din aceleasi produse, bucurandu-se de acelasi gust bun, fiindca gama Feleacul a ramas loiala traditiei asumate (include jeleuri, dropsuri, glucoza, rahat, halva si pufarine).” Noi, in famile, am incercat si halvaua si ne-a placut in mod deosebit cea cu merisoare si cacao. Dar Feleacul are multe sortimente de halva, asa ca in mod sigur oricine poate gasi unul pe gustul lui. 

continuarea …


Prajitura Brates

Nu stiu daca te-ai gandit vreodata cum e sa faci parte din familia unui blogger culinar. Mai intai, oricat de mult spatiu ati avea in casa, dupa un timp o sa apara urmatoarele probleme: in dormitor n-o sa mai aveti loc de masute false, blende, trepied, cutii cu pahare, forme, farfurii. Cand o sa deschizi dulapul de sus trebuie s-o faci cu mare atentie, sa nu iti cada in cap cutiutele si craticioarele. O sa auzi foarte des asta: “Nu ti-am spus sa nu mananci NICIODATA in farfuria aia alba/cu flori roz/cu buline, pentru ca o pastrez sa fac poze in ea????” 😛
Apoi urmeaza partea cea mai grea: bloggerul culinar a facut o super mancare/prajitura din care abia astepti sa gusti. Dar nu, mai intai trebuie sa aranjeze mancarea in farfurie, sa aseze restul de obiecte, sa faca 1, 2, 3…100 de poze din diferite unghiuri si schimband Dumnezeu stie ce setari la aparatul foto, pana cand, dupa o groaza de timp de asteptat, adormi flamand pe scaun.
Si daca ti se pare ca asta e tot, gresesti. Tocmai ce ai ajuns seara de la serviciu si gasesti acasa o super prajitura. Te gandesti: Moama ce dezmat! Dar nu, bloggerul culinar, protesteaza vehement: “Nu pot sa tai prajitura in seara asta, pentru ca e noapte si nu ies bine pozele. Trebuie sa astepti pana maine, cand o sa am timp si de poze.” Dragut nu? :)))

Toate astea i se intampla si sotului meu de vreo 2 ani, de cand am inceput blogul asta. Si, totusi, nu pare sa il deranjeze pre mult (de obicei). Cand simt ca am cam intrecut masura 🙂 incerc sa-l indulcesc cumva.
De data asta, a fost ceva mai greu, pentru ca sotul meu m-a rugat sa recreez una din prajiturile de cofetarie ale copilariei lui: Prajitura Brates. Eu nu stiam nici cum arata si nici ce gust are. Am cautat pe internet si in carti reteta, dar n-am gasit-o nicaieri. Prin urmare, am facut-o numai dupa descriere, si spre mirarea mea, a iesit din prima. Sunt buna, nu? :))))) continuarea …